Rubrica: Îngrijire și sprijin – cu Ligia Gabriela Janik
„Ist deine Mutter gut versorgt?”
Villingen-Schwenningen, 2014. O vizită de probă — prima mea zi într-un azil, fără experiență.
Domnul Schröder m-a privit drept în ochi și m-a întrebat:
– Ist deine Mutter gut versorgt?
„Este mama ta bine îngrijită?”
M-am aplecat spre el, ca să-l aud mai bine.
– Poftiți?
A repetat, rar, aceleași cuvinte.
– Da, i-am răspuns. Sunt bine îngrijită.
A lăsat capul în jos. O lacrimă i-a alunecat pe obraz. A tăcut.
Nu știu ce a văzut atunci în mine. Poate un gând pierdut. Poate un dor pentru cineva care nu mai era acolo să-l îngrijească. Nu voi ști niciodată — și tocmai această imposibilitate de a înțelege complet m-a învățat ceva esențial.
Nu poți pătrunde în întregime lumea interioară a unui om. Poți doar să înveți să rămâi lângă ea, cu întrebările ei neterminate și cu tăcerile pe care nu le poți umple.
M-am întors în camera aceea de multe ori după acea zi. Domnul Schröder nu mi-a mai pus aceeași întrebare. Dar am rămas, de fiecare dată, cu sentimentul că răbdarea mea nu era suficientă pentru tot ce purta el în sine. Avea nevoie de mai mult decât puteam oferi singură.
Așa am înțeles, încet, de ce această muncă nu poate fi dusă individual.
A doua zi, la muncă, nimic nu se schimbă în mod spectaculos. Intru din nou în cameră. Salut. Ascult ce se poate auzi. Iar acolo unde cuvintele nu mai ajung, rămân pur și simplu — și accept ceea ce nu se mai lasă descifrat.
Nu am o tehnică pentru întrebările fără răspuns. Am doar prezența și convingerea că nu trebuie să port singură greutatea fiecărei tăceri.
Asta este, în practică, ceea ce numim sprijin cognitiv: să fii alături de o persoană a cărei lume se schimbă, fără a pretinde că o poți repara. Să repeți un răspuns de zece ori cu aceeași blândețe ca prima oară. Să accepți întrebări la care nu există un răspuns complet.
Din exterior, aceste lucruri nu se văd.
Uneori, munca pare simplă pentru cei din afară — „doar stat cu oamenii”. În realitate, fiecare zi înseamnă o formă de prezență care continuă dincolo de sarcini: ridici, asculți, repeți, observi, dar mai ales rămâi.
Greul nu este doar fizic. Este și acela de a duce mai departe tăcerile altora, fără a le pierde sensul.
Dar știu un lucru: ceea ce am învățat acolo nu a fost despre răspunsuri, ci despre a rămâne prezent în lipsa lor.
– va urma –
Ligia Gabriela Janik
Îngrijire și sprijin • Notfallseelsorge • Sterbebegleitung
Lecturi recomandate despre îngrijire și sprijin
1. „Îngrijirea persoanelor cu demență”– Kate Swaffer
– O carte scrisă de o expertă și totodată pacientă, care oferă o perspectivă umană și practică despre demență și metodele de îngrijire.
2. „The 36-Hour Day” – Nancy L. Mace & Peter V. Rabins
– Un ghid practic pentru îngrijitorii persoanelor cu demență, cu sfaturi concrete și explicații accesibile.
3. „Compassionomics: The Revolutionary Scientific Evidence That Caring Makes a Difference”– Stephen Trzeciak și Anthony Mazzarelli
– O carte care explorează cum compasiunea afectează pozitiv sănătatea și recuperarea, un must-read pentru cei din domeniul îngrijirii.
4. „Terapia prin muzică și artă pentru persoane cu Alzheimer și demență”
– facilități pentru cei interesați de activități creative ca sprijin cognitiv.
5. „Sănătatea mintală a vârstnicilor. Ghid practic pentru îngrijitori”
– O lucrare utilă pentru a înțelege provocările psihologice și emoționale ale persoanelor vârstnice.