Ligia/Gabriela Janik: Picături de lumină din taina sufletului poetic al Feliciei Stamatin
Când iubești, dăruirea vine de la sine…
„Picături de Miere” este volumul de debut al doamnei Felicia Stamatin, în care se regăsesc aproximativ 100 de poezii ce poartă amprenta unui suflet profund și sensibil.
Încă din primele pagini, natura poetică a autoarei — o vibrație interioară, profund emoțională — se deschide către cititor cu sinceritate și entuziasm:
„Frumuseţea într-o clipă o voi dărui-n poeme”
(din poezia Confesiunea unei clipe)
Felicia Stamatin își intitulează volumul „Picături de Miere” — o metaforă a sensibilității, a setei de lumină și de frumusețe, așa cum ar fi spus, poate, însuși Lucian Blaga. Este o carte a melancoliei, dar și un strigăt al inimii în care s-au strecurat, cu pași tăcuți, durerea, nostalgia și taina tăcerii:
„E-atâta liniște în jur… și-i soare!
Atâta pace-n mine,–atât senin!
În fiecare zi e sărbătoare
Privindu-mi fiii cum se duc și vin!
E-atâta dor rămas fără-mplinire,
Atâtea-mbrățișări fără răspuns,
Atâtea lacrimi strânse în potire
Și-atâta cer de rugăciuni străpuns!”
(din poezia Lacrimă în ochiul furtunii)
Muzicalitatea versului clasic conferă poeziilor o savoare aparte, menită să aline setea cititorului cu lumina cuvântului scris — un cuvânt încărcat de emoție și transpus în diverse forme lirice.
Poezia, trăită cu o dăruire autentică, devine asemenea unui vas de alabastru în care autoarea își păstrează cu grijă nu doar taina sufletului, ci și lacrimile adunate din încercările vieții:
„Mi-e caietul plin de lacrimi sub noroiul neuscat!
E țărâna asta plumbul, ce-mi împiedică visarea
Și mi-a devenit condeiul sterp de-atâta cer pustiu.”
(din poezia Poemul Nepoemelor)
Asemenea unui policandru ceresc, mesajul poemelor umple sufletul cititorului de lumină și frumusețe spirituală:
„Milenarul Cuvânt ești, aici, printre noi,
Îți zidești blând lumina-n sămânța iubirii
Și reverși din izvorul de pace-un șuvoi,
C-ai iertat uscăciunea din rodul zdrobirii.”
(din poezia Sfânta mea sărbătoare)
Dragostea efemeră și iubirea astrală se află adesea în contrast liric, iar versurile Feliciei Stamatin — deși simple în aparență — sunt atent construite, coerente și respectă cu strictețe canoanele versificației clasice. Ele vor dăinui în rândul poeților „cât va dura pământul”, pentru că:
„Poeţii nasc Poeme
Din lacrimi şi suspine şi-a rănilor dureri”
(din poezia Unui Poet)
Din rime limpezi și arcușuri care ating coarde interioare, versul devine hrană, Cuvântul — pâine, iar poezia — o formă de credință. Din dulceața acestor stări s-a născut „Picături de Miere”, ca un omagiu adus muzei care i-a fost „străjer și călăuză” pe drumul creației:
„Chiar versurile astea au așteptat o vreme
Să ți le-aduc ofrandă pe-altar de primăveri,”
(din poezia Unui Poet)
Lupta lăuntrică împotriva sorții este vizibilă încă din primele versuri ale cărții. Cititorul se regăsește în fiecare lacrimă, în fiecare suspin, în fiecare linie scrisă nu doar cu rima, ci cu inima:
„Eu sunt un Eu ce n-a-nvățat să moară,
(Deși în jocul vieții am pierdut)
Când va-nceta ruina să mai doară,
Te voi iubi la modul absolut.”
(din poezia Eu)
Talentul autoarei transpare nu doar prin expresivitatea versurilor, ci și prin melodia lor lăuntrică. Felicia Stamatin reușește, cu o rară măiestrie, să transforme cuvintele în cântec — dăruindu-le o formă duioasă, profundă și plină de sens.
Așa cum adesea se întâmplă în poeziile de dragoste, și aici iubirea devine temă centrală — exprimată însă într-un mod personal, autentic și deopotrivă vulnerabil.
Lectura volumului „Picături de Miere”, îmbelșugată cu trăiri intense, cere un spirit curat și un suflet deschis. Este o carte care se oferă cititorului cu sinceritate, cu puritate și cu o adâncă iubire pentru Cuvânt.
Autor: Ligia-Gabriela Janik,