Alma Guedenon: Cristalul şi cele două Elementale

Juni 22, 2025Juni 22, 2025 admin

 

Cristalul şi cele două Elementale

A fost odată ca niciodată că dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. A fost odată un sat. Din păcate, acest sat era în mare pericol deoarece era înconjurat de două mari națiuni. Prima,era națiunea goblinilor. Ei erau niște creaturi cu adevărat detestabile. Lăcomia îi mâna să ia cu forţa oamenii satului. Îi foloseau ca să sape în mine de aur, de argint s-au de alte metale prețioase.

      A doua națiune e cea a răutăcioaselor elfe. Sunt cele care au fost concediate de Moș Crăciun pentru răutatea lor excesivă. Ele aveau o vrajă străveche ce fura vitalitatea oamenilor. Prindeau locuitorii satului pentru a le lua vitalitatea pentru scopuri malefice.

      Având în vedere că ambele națiuni vânau oamenii din sat cred că vă dați seama că locuitorii satului nu se simțeau prea bine.

      Într-o zi, Akrul, șeful satului, s-a decis că ar trebuii să opună rezistență națiunilor. A trimis în pădure pe cel mai priceput constructor al lor după lemn. De ce? Ca el să construiască un zid de apărare. Constructorul a plecat în grabă unde i-a fost spus. Când a ajuns în pădure a mers la un copac bătrân și și-a pregătit toporul. Deodată, a văzut o luminiță în pământ. Era foarte slabă și doar el știe cum a văzut-o! Curios a început să sape în pământ. Luminița devenea din ce în ce mai strălucitoare, de un auriu imaculat. După câteva minute lungi de săpat, obiectul a ieșit la iveală. Era un minunat cristal grațios. Omul a fost atât de bucuros și mirat în același timp, încât a uitat de lemn. A înșfăcat de jos cristalul, și-a luat toporul și a pornit cu pași repezi spre sat. Când a ajuns în sat a fost întâmpinat de Akrul și de ceilalți săteni care credeau că a adus lemn. Văzându-l cu mâna goală, Akrul a întrebat:
− Unde este lemnul?, a grăit el cu o urmă de suspiciune pe chip.

− Ăăă.. Lăsați lemnul!, a spus hotărât constructorul. Am ceva mult mai prețios! În pădure am găsit un minunat cristal.

Toți oamenii ce erau de față au fost foarte uimiți, însă expresia de pe fața lui Akrul s-a înăsprit:
− Un cristal?! Și cu ce mă rog ajută satul un cristal? Te-am trimis după lemn, nimic altceva!

În acel moment, cristalul a aruncat o lumină aurie spre cer proiectând următoarele cuvinte:
– Magia mea vă va fi de folos. Pot lansa o barieră magică ce vă poate proteja. Îm schimb, cer două fete cu care să-mi împart puterile, mai precis, să îmi devină descendente. Le voi primi mâine. Şi foarte important! Aveţi grijă la vicleana Brema!

Apoi, cuvintele s-au stins iar cristalul s-a înălțat spre cer, de la el pornind un fel de cupolă transparentă. La început,oamenii au fost sceptici față de cupola aceea din jurul satului care trebuia să fie scutul lor. Dar n-au mai avut prea mult timp să se gândească căci un grup de elfe răutăcioase era aproape de sat. Oamenii s-au panicat și au dat să se ascundă dar elfele erau deja la un pas să intre în sat. Erau plasate una în spatele celeilalte pentru o intrare mai rapidă. Când prima a atins bariera un val de energie a propulsat-o înapoi și cred că vă dați seama. Ca la domino, celelalte au ,,zburat” împreună cu ea vreo patru metri! Văzând asta, oamenii satului s-au simțit în sfârșit în siguranță.

      A doua zi, oamenii erau hotărâți să-și țină promisiunea față de cristal. Ei bine, exact atunci, o femeie respectată a satului ce salvase multe vieți din ghearele lacome ale națiunilor, tocmai născuse. Numele ei era Alina. Din păcate, nu a supraviețuit după ce a născut două fete frumoase foc! Pentru a-i răsplăti faptele de vitejie săvârșite în trecut oamenii au decis ca fiicele Alinei să aibă onoarea de a avea puteri magice. Ziua următoare, Akrul, cu cele două copile în brațe, a mers în locul unde cristalul se vedea mai bine și a strigat:
− Mare cristal, îți oferim aceste două fete să-ți devină descendente, exact cum ai spus.

Drept răspuns, cristalul a trimis două jeturi de lumină în cele două copile. Din experienţa lor, oamenii și-au dat seama că cele două copilele au primit puteri cele permit să stăpânească cele patru elemennte ale naturii. Prima fată putea stăpâni apa și aerul, iar a doua puterea focului și a pământului. Fetele au crescut până au ajuns la vârsta de șaisprezece ani.

      Bun! Acum după ce v-am povestit ce s-a întâmplat în trecut în acest sat e timpul să trecem la prezent, dar mai întâi să vă prezint personajele:
Sierra e prima. Ea e o personalitate mai retrasă. Citește mult și face strategii și planuri eficiente. Cred că deja v-ați dat seama că ea a primit puterea apei și a aerului.
Ultima, dar nu cea din urmă, e Charlotte. O personalitate un pic temperamentală, cu abilități fizice remarcabile. Ea a primit puterea focului și cea a pământului.

      Chiar dacă cele două sunt aproape total opuse, fac o echipă excelentă. Pentru ele totul a mers normal și plăcut. Până într-o zi. Sierra a avut o viziune. Mai precis, cristalul i-a trimis un mesaj cu ce se va întâmpla. Acesta va fi furat de către Brema, cea de care au fost oamenii avertizați. După ce cristalul va fi furat, bariera va rezista șapte zile. Sierra i-a spus tot lui Charlotte care a spus că și ei i-a trimis cristalul o viziune. Că o vor găsi pe cea ce o caută în Pădurea Întunericului. Că trebuie să-și unescă puterile pentru a reuși să o înfrângă.

− Ne-a trimis amândurora o viziune căci știa că vom pune tot cap la cap, a spus Charlotte. Sierra,tu te pricepi cel mai bine.

− Da. Ştim că cristalul va fi furat de ăăă.. Brema. Apoi,va trebuii să plecăm în căutarea lui, deoarece suntem descendentele sale și nouă ne-a trimis viziunea cu un motiv. Apoi va trebui să o căutăm pe Brema în Pădurea Întunericului. Charlotte, știi cumva unde este?

− Da! Imediat ce treci de cele două națiuni dai de o pădure. Are pământul de un roșu spre negru. Coroanele copacilor îi sunt negre şi nu există nici un semn de viață. Ar fi un ascunziş perfect pentru Brema.

− Mda.Dar să străbați cele două națiuni? Auci!

− Stai puțin! Brema nu ar putea fura cristalul chiar acum?

Cele două s-au privit fix timp de o fracțiune de secundă şi apoi, au luat-o la goană spre centrul satului unde se vedea mai bine cristalul. Dar era prea târziu. Cristalul dispăruse iar o siluetă tocmai ieșise din sat dispărând în scântei roșii.

− Șapte zile, a spus Sierra.

− Brusc avem o aventură acum, dar mă rog, o aprobă Charlotte.

Cele două fete și-au făcut bagajul: merinde, apă, haine, saci de dormit, cortul,etc. În timp ce primeau binecuvântarea lui Akrul, acesta le-a întrebat pe cele două:
− Ce nume doriți să aibă generația voastră, cele cu puteri magice?

− Nu trebuie să, începu Sierra.

− Dacă tot controlăm elementele, ce spuneţi de elementale?, oîntrerupse Charlotte.

− Foarte bine! Aveți grijă în călătoria voastră și salvați satul!

Fetele au luat-o la pas. După o bună bucată de vreme s-au oprit într-o pădurice.

Cu puterea pământului, Charlotte a mișcat doi bolovani mari pe care să stea. Fetele s-au
așezat, hotărând că vor poposi acolo peste noapte.

− Mai întâi ar trebuii să ne calculăm timpul. Sierra, faci tu onorurile?

− Șapte zile disponibile. Cu asta două, pentru a ajunge în națiunea goblinilor, două pentru
națiunea elfelor, iar trei zile pentru întoarcere. La întoarcere vom găsi o rută mai scurtă.

Folosind-o nu va mai trebuii să trecem prin cele două națiuni. Iar două zile plus două zile egal
patru zile pentru a străbate națiunile iar trei zile pentru întoarcere. În total șapte zile, mai precis o
săptămână.

− Oau! Ai fost mult mai rapidă ca de obicei. Ar trebui să facem pregătirile pentru noapte.
Fetele au împărțit sarcinile; Sierra, cu puterea de a controla apa a prins rapid doi pești
mari din pârâul din aproiere. Apoi, a montat cortul. Cu puterea pământului, Charlotte a luat
cele mai bune bucăți de lemn din pădure pentru foc şi a pus peștii deasupra focului ca să se
prăjească.

− Cum crezi că vom scăpa de națiunea goblinilor?

− Păi la opt ore de mers de aici vom da de un sat din națiunea lor. Șmecheria e că, acest sat
are un fluviu ce te poate duce, fără să mai dai de alte sate.

− Super, tot e minunat și chestia cu fluviul e genială, dar cum vom trece de goblini
neobservate?, a întrebat Charlotte.

Sierra s-a plesnit ușor peste frunte:
− Ah! Cum am putut să nu mă gândesc la asta!

− Hmm… să văd dacă nu cumva am ceva rătăcit în bagaj.

Charlotte a scormonit în bagaj până a strigat un ,,bingo!’’și a scos două pelerine negre ca
pana corbului.
− Acceptabil, au spus ambele în același timp.

Peștii s-au copt iar fetele au mâncat cu poftă. Apoi au mers în cort și s-au băgat la somn.
A doua zi, fetele s-au trezit devreme și au mers fără popas opt ore, până au ajuns la satul despre
care vorbise Sierra. Ele au inspirat adânc în piept și-au tras glugile peste cap și au intrat. La
început era bine căci nimeni nu le-a băgat în seamă, dar după aceea trebuiau să treacă printr-o
piață aglomerată.

− Riscant, a spus Charlotte.

− Nu riști, nu câștigi, îi reaminti Sierra.

Așa că acestea au intrat. Aproape traversaseră toată piața când, doi copii goblini au dat din
greșeală peste ele. Acestea și-au pierdut echilibrul și le-au căzut pelerinele. Goblinii au țipat
surprinși şi cât ai clipi doi dintre ei mari și solizi au apărut în fața lor. Charlotte și-a suflecat
mânecile dar Sierra a oprit-o. Goblinii le-au dus într-o mină și au astupat cu mult pământ
intrarea. După ce ochii li s-au obișnuit cu întunericul, fetele au văzut toți oamenii furați de
goblini care săpau. Apoi, s-au asigurat că goblinii au plecat şi cu puterea pământului Charlotte a
destupat intrarea. După ce au evacuat toți oamenii și le-au arătat drumul înapoi spre sat, fetele au
ieșit din mină și s-au îndreptat spre fluviu. După ce au ajuns la acesta, fetele au găsit o barcă și
s-au urcat în ea.

Sierra, cu puterea apei, a făcut ca barca să plutească, de parcă ar fi avut motor. Fetele navigară două zile și două nopți hrănindu-se cu pește. Apoi au ajuns în națiunea elfelor. Ca să nu se repete incidentul de când fuseseră în națiunea goblinilor, Sierra a decis ca să o ducă în zbor pe Charlotte și pe ea folosind puterea aerului.

Fetele au zburat mult şi Sierra a obosit, așa că cele două au zburat mai jos unde elfele le puteau vedea. Când acestea le-au zărit, au început să arunce furioase cu arme în ele, dar nici fetele nu s-au lăsat mai prejos. Au început să arunce în elfe cu bile de foc și tornade de aer. Văzând puterea lor, elfele au renunțat așa că fetele au zburat în
liniște. Într-un final, fetele au trecut de națiunea elfelor, așa că au ajuns în Pădurea Întunericului.

Acestea au mers până au dat de o casă micuţă.

Au intrat precaute, dar au fost atacate din spate. O femeie cu păr negru și cu ochi roșii a
aruncat două vrăji spre cele două. Acestea s-au ferit din reflex. Dar Brema a aruncat o vrajă mai
puternică. Charlotte a încercat să se apere cu un zid de pământ dar magia Bremei era prea
puternică. A doborât-o la pământ, iar în scurt timp s-a întâmplat și cu Sierra. Acestea s-au ridicat
în picioare şi au exclamat:
− Lucrul în echipă!

În scurt timp, o săgeată din toate elementele a atacat-o pe Brema. Aceasta a țipat iar apoi
s-a transformat într- o grămadă de scântei roșii. Fetele au luat cristalul, au găsit ruta mai scurtă
şi în trei zile, cât a rămas din timp, s-au întors în sat. Bariera s-a refăcut exact ca înainte. Apoi
totul a mers perfect.

Dragi cititori! Nu vă îngrijorați! Povestea elementalelor va continua noi şi noi generaţii.

SFÂRȘIT

Autoare: Alma Guedenon

___________________________

 

Despre Autoare:

Alma Guedenon, o fetiță de 10 ani născută în România, este membră a Grupului de copii NINO NINO din Brăila, sub îndrumarea domnului Lica Barbu, din 2019.
Pasionată de lectură și cu un talent remarcabil la scris, Alma a fost premiată cu locul I la edițiile a IV-a și a V-a ale Concursului Național de Creație Literară „Și eu știu să scriu”.