Alma Guedenon: Aventura celor patru spiriduşi” de Alma Guedenon

Juni 22, 2025 admin

În Ţinutul Spiriduşilor, pe Aleea Urechilă, era o mare şi frumoasă casă a celor patru spiriduşi: Urechi Ascuţite, unul dintre cei mai deştepţi spiriduşi şi salvatorul micului nostru grup de spiriduşi, Urechi Alungite, cu o forţă foarte mare dar era un pic cam… ăăă…, un pic mai mult, temperamental, Trif, o foarte bună convingătoare şi avea o frumuseţe pe măsură şi Ella care fusese numită ,,bijuteria grupului” pentru că avea rarul şi magicul talent de a înţelege limba animalelor.

Cei patru spiriduşi erau buni prieteni, nu mai spun că locuiau în aceeaşi casă şi aveau ceva în comun. Toţi voiau să se înscrie la Academia pentru Spiriduşi şi Spiriduşe şi toţi ştiau foarte bine că prima regulă din formularul de înscriere era:

,,Trebuie să prezentaţi un talent care să aibă legătură cu orele care se fac la Academie”

Micile creaturi magice s-au pregătit astfel:

Urechi Ascuţite şi-a pregătit două foi cu cele mai grele coperţi văzute vreodată.

Urechi Alungite avea nişte gantere mari şi grele, cât întreaga casă.

Trif avea una din cele mai grele misiuni. Trebuia să-l sune pe cel mai de temut dintre spiriduşi, pe Lers care era morăcănos, urâcios, necivilizat, etc. Ea trebuia să-l convingă să stea acolo un sfert de oră fără să rănească pe nimeni (dacă vă întrebaţi la ce oră se potriveşte asta, puteţi fi siguri că i se potriveşte la ora de ,,Cum să ieşi din belele cu creaturi magice”.

Şi pe Ella o atrăgea ora de ,,Contact cu creaturile magice” pentru că, normal, nu-şi putea irosi talentul ei unic.

− La culcare, la culcare!, a strigat Ella, nu vreţi ca mâine să nu vă încăpeţi în piele de somn.

A doua zi…

S-a auzit un bâzâit prelung.

− Mda, este alarma, îşi spuse Ella. Trebuie să pregătesc micul dejun.

S-a sculat din pat şi s-a dus la baie. S-a spălat pe dinţi, şi-a clătit un pic ochii ca să se trezească şi a mers la bucătărie. A pregătit micul dejun normal. Şuncă cu ouă şi pâine cu unt.

După ce a aşezat micul dejun pe masa din bucătărie s-a dus să-i trezească pe spiriduşi.

− Haideţi, haideţi!, doar nu vreţi să pierdeţi trenul spre Academie, le-a spus ea.

După ce au mâncat, spiriduşii şi-au pus fiecare câte o cămaşă elegantă şi în cele din urmă au plecat. Fiind o zi frumoasă de vară, soarele strălucea puternic pe cer. Spiriduşii au mers ce au mers până au ajuns la gară. Au plătit biletele şi aşteptau să vină trenul. Trenul a venit în două minute şi spiriduşii au urcat grăbiţi. După ce au aşezat bagajele pe raftul de sus au luat loc şi între ei s-a lăsat o tăcere ciudată. Urechi Alungite rupse tăcerea.

− Voi cum credeţi că va fi la Academie?, întrebă el.

− Nu ştiu, a recunoscut Ella.

− Sper să nu fie şi Steph, adăugă Trif.

Vaai! Am uitat să vi-l prezint pe Steph. Ei bine, Steph era o spiriduşă răutăcioasă, egoistă şi îmfumurată. Să mai spun? Ea era duşmanca Ellei şi a Trifei. Cele două erau îngrozite că trebuie să o suporte un an întreg. Chiar atunci, trenul s-a oprit.

− Am ajuns!, a anunţat Urechi Ascuţite fericit.

− Oau!, a strigat Urechi Alungite. Uitaţi ce castel enorm!

− E Academia, Urechi Alungite, i-a spus Trif.

Imediat, a apărut un ghid spiriduş foarte elegant. Avea un palton mulat pe el şi o cămaşă albă fără nicio cută, iar între palton şi cămaţă avea o splendidă vestă verde cu nasturi galbeni şi un trifoi verde ca smaraldul.

− Intraţi!, a spus el când au ajuns în dreptul Academiei.

Ghidul a deschis uşa şi Urechi Alungite a rămas uimit de ceea ce a văzut. După ce au intrat au fost şocaţi câţi de mulţi spiriduşi erau în clădire. Directorul şcolii, domnul Cen, şi-a făcut apariţia în faţa tuturor.

− Bună ziua, spiruduşi şi spiruduşe! Sunt foarte fericit să vă văd astăzi aici. Observ că mulţi din voi sunteţi obosiţi aşa că, în loc de teste, va trebui să ţineţi acest trifoi cu patru foi în mână zece secunde. Dacă luminează înseamnă că aţi trecut testul. Dacă nu, aţi picat la acest test. Am să vă chem pe rând şi am să vă spun pe nume. Toţi aveţi nume unice.

Şi continuă:

− Soga, tu eşti primul.

Soga, emoţionat şi speriat a luat trifoiul în palme. Fix atunci, a început numărătoarea.

1, 2, 3, 4, 5, 6, 7…

− Srăluceşte, a strigat entuziasmat Saga.

− Ella!, a strigat directorul.

Ella a înaintat fără să i se citească vreo emoţie pe chip. Imediat ce i s-a pus trifoiul în mână, acesta a început să strălucească. S-a dus triumfătoare la loc.

Dacă vă mai spun despre cei 100 de spiriduşi care au urmat înseamnă că povestea mea nu se mai termină în limitele acceptate de acest concurs de creaţie, dar vă pot spune că următorii au fost normali: Trif, Urechi Ascuţite şi Urechi Alungite.

Dacă vă întrebaţi ce şi cum să ştiţi că ei au trecut testul cu brio. După ce toţi spiriduşii au încercat trifoiul (jumătate din ei au picat) a apărut o masă plină cu bunătăţi. Au gustat din toate şi l-au urmat pe ghidul lor spre camerele lor. Picau de somn.

A doua zi, mici raze de lumină se strecurau printre jaluzele trezindu-i pe spiriduşi.

− Urechi Alungite lipseşte, a anunţat Ella speriată.

− Imposibil! Directorul a spus să nu părăsim camerele, a precizat Urechi Ascuţite.

Ella a controlat patul gol al lui Urechi Alungite şi a găsit o pană. O privi îngrozită şi o arătă spiriduşilor.

− Această pană aparţine vulturului din Castelul Întunecat şi fereastra e spartă, a îngăimat Trif spre groaza tuturor.. Ştie cineva unde e Castelul Întunecat? Trebuie să-l salvăm!

− Eu ştiu unde e, a spus Urechi Ascuţite.

− Păi, ce mai aşteprăm? Echipaţi-vă şi să plecăm în aventură, îi îndemnă Trif pe spiriduşi.

Au ieşit tiptil pe uşă şi după câţiva paşi au auzit o voce în spatele lor.

− Măi, măi, măi! Pe cine avem noi aici?

În spatele lor era Steph. Trif şi Ella aveau ochii cât cepele. Trif s-a aruncat asupra ei însă, Urechi Asuţite şi Ella au fost mai iuţi. Stepf, luată prin surprindere s-a clătinat de la primul pumn primit şi a căzut sub presiunea lor. Ella a scos bagheta şi a strigat:

− Doriseus!

Un jet verde o lovi pe Steph care ţipă îngozită după care a căzut pe podea.

− Staţi liniştiţi! Nu e decât adormită.

Spiriduşii au ieşit în curte. Castelul Întunecat se vedea la mii de metri depărtare..

Spiriduşii au pornit la drum. Castelul era din ce în ce mai aproape şi au ajuns în faţa lui.

Ella era pe punctul de a intra pe uşă, dar Trif a oprit-o.

− Vulturul ne-ar observa dacă intrăm.

− Fereastra e tocmai în vârf, se încăpâţână Ella insistând.

− Aţi învăţat fiecare vrăjitorii de la cel mai înţelept spiriduş, Loses şi toate sunt eficiente, i-a răspuns Trif.

Ella a înţeles imediat ce voia Trif să spună şi a scos bagheta sub privirea prietenilor ei. Bagheta s-a aprins într-un roş intens şi Ella a spus o magie:

− Fesionix!

Imediat, din pădurea care era în spatele lor, au auzit foşnete din ce în ce mai puternice şi din frunziş a apărut o pasăre frumoasă cu pieptul portocaliu iar penele erau roşii amestecate cu galben. Ea era pasărea Pheonix.

− Ea ne va juta să urcăm. Haideţi, încălecaţi, îi îndemnă Ella.

− Conform calculelor mele, vulturul ţine captiv pe Urechi Alungite pentru poţiuni. Am ceva în ghiozdan care ne-ar ghida mai departe. Staţi un pic!, îi rugă Urechi Ascuţite.

Într-adevăr, el a scos din ghiozdan o hartă cu Castelul Întunecat lucru care i-a şocat pe ceilalţi.

Pe hartă şiroiau oameni mici ca într-un desem 3D.

− Se numeşte Hartă Vie şi poate arăta în timp real fiinţele în locul respectiv.

− Bine, bine! Dar de ce sunt aşa de mulţi spiruduşi în castel? Am crezut că e doar vulturul.

− Sunt paznici, o lămuri Urechi Ascuţite.

− Gata cu vorbăria şi hai să intrăm!, îi îndemnă Ella.

Nehotărâţi, cei trei spiruduşi s-au ridicat în zbor, cu ajutorul pasărei Pheonix, la înălţimea unei ferestre. Fereastra era deschisă şi au intrat aventurându-se în castel.

Harta i-a dirijat corect şi se aflau în faţa unei uşi pe care scria ,,Cameră pentru ingrediente”.

− N-am ştiut că aceste creaturi malefice sunt aşa de ordonate, specifică Trif.

− Magia neagră este o artă care se poate practica în dezordine, a contrazis-o Urechi Ascuţite.

Trif a deschis gura să spună ceva, dar Ella a intervenit imediat:

− Ajunge! Avem un spiriduş de salvat.

Trif a deschis uşa. Înăuntru era o privelişte de nedescris. Pe pereţi erau ataşate cornuri de unicorni, pene din pasărea Pheonix străluceau pe rafturi şi multe alte obiecte magice.

Dar cel mai mult ce îi bucură pe spiriduşi era că l-au descoperit pe Urechi Alungite pe un raft care era încătuşat şi de mâni şi de picioare.

− Urechi Alungiteee!, au strigat într-un glas spiriduşii.

Strigătul familiar al prietenilor săi l-a trezit pe Urechi Alungite din suferinţa lui şi cu o voce înecată de emoţie a spus:

− Dragi, prieteni! Ştiam că veţi veni.

Cei trei spiriduşi l-au eliberat imediat, dar fix atunci, când s-au îndreptat spre o uşă, o creatură înfricoşăritoare i-a surprins cu privirea. Avea un aspect ca de pasăre. Penele ei erau de un roşu apropiat de negru. Era vulturul.

Spaima nu pătrundea în trupurile spiriduşilor. Vulturul i-a atacat direct. Spriduşii şi-au unit forţele creând un scut. Pasărea a râs isteric şi cu o incantaţie specială a spart scutul. Chiar atunci, când totul părea lipsit de orice speranţă, o lumină protectoare îi învălui pe spiriduşi.

Domnul Cen, directorul Academiei a apărut de nicăieri. Ţipetele de spaimă ale vulturului au acoperit încăperea, dar domnul Cen a fost mai rapid şi cu o putere inimaginabilă făcu vulturul să explodeze de lumină.

− Ptiu! Dacă mai întârziam un pic nu mi-aş fi iertat asta niciodată.

− Domnule director, ne pare rău că nu v-am…, s-a scuzat Ella.

− Să nu-ţi pară! A fost o aventură grozavă pentru voi, nu-i aşa?

Spiriduşii nu au mai răspuns.

− Acuma, haideţi să mergem spre Academie! Sunt sigur că sunteţi frânţi. În plus, mâine începeţi orele şi aveţi nevoie de odihnă.

Eroii noştri i-au mulţumit directorului şi împreună cu el au purces spre Academie.

Autoare: Alma Guedenon

___________________________________

Despre Autoare:

Alma Guedenon, o fetiță de 10 ani născută în România, este membră a Grupului de copii NINO NINO din Brăila, sub îndrumarea domnului Lica Barbu, din 2019.
Pasionată de lectură și cu un talent remarcabil la scris, Alma a fost premiată cu locul I la edițiile a IV-a și a V-a ale Concursului Național de Creație Literară „Și eu știu să scriu”.