Ca o ploaie de primăvară

Întâmpină Bucureștiul revenirea oaspeților,

Dar și cu ochi surâzători, dar și cu ochi ca florile,

O fluturare doar de mână și între noi o despărțire

De nouăsprezece primăveri:

În anii cu zăpezi și vifor mi-a fost atâta dor,

Prieteni de luptă,

Bucuria ne-ncinge inima, ca focul.

Te știu și totuși nu te mai cunosc

Îmi spun că te-ai schimbat și ești același

Pe dealurile de atunci se-nalță fabrici

Pe câmpiile în paragină sunt holdele în valuri.

„O tonă de oțel, o tonă de cereale pe cap de locuitor!”

Ți-e cântul astăzi și mai luminos,

Florile tale mai mirositoare,

Dar inima ta fidelă legământului este aceeași!

Inima ta care cutează să spună forței „NU!”

Îmi place cât ești tu de liniștit, de ferm.

Contemplu Dâmbovița sclipitoare în strălucirea zorilor,

Gărzile patriotice la antrenamente,

Tot ce e floare a viitorului, înaintând în pas vioi

Înspre examenul istoriei.

 

Bună ziua

Tineri bucureșteni cu ochii sclipitori

Ca ai lui Ștefan cel Mare!

Bună ziua, tineri bucureșteni,

Cu păr de aur moale, aidoma acelui al lui Mihai Viteazul!

Aș vrea să înalț cu voi spre slavă tricolorul

Și într-un glas să intonăm Imnul Independenței și al unității!

București, orașul meu fratern,

Cântecele tale se rotesc în mintea mea

Ele dau tărie prietenilor tăi de pretutindeni

Și chinuie-n coșmare demonii.

De aici, de sub cerul Balcanilor, ele

Umplu cu ecoul lor întreaga Europă.

Autor: Zhu Ziqi (1920)