ROMÂNIA

​

România e Ţara

Ca o lună plină,

Ca un soare,

Ca o pâine,

Coaptă de mama,

Ca faţa unui copil

Pe care curge

O lacrimă încontinuu

România e Ţara,

E neamul, e Lacrima

Ce mă doare…

E Ţara, unde dorul

Atâţia te-au iubit,

îţi duc şi dorul, Ţară,

dar au plecat grăbit,

râvnind peste hotară…

Ci eu nu te slăvesc

şi nu-ţi declar amor…

Pământ dumnezeiesc,

aice vreau să mor.

IDEALUL MEU

Idealul meu

E România Mare

În vechile hotare

Şi aştept reîntregirea

Ca o floare – înflorirea.

HORA UNIRII

Toporul de la Răsărit

ne-a despicat Hora Unirii,

Măcelarul, cu mâinile

pline de sânge,

vrea să dansez cu el

kazaciokul,

Despica-l-ar trăsnetul!

Eu am cui da mâna…

la Horă,

Haide, frate şi soră!

ŢARA MEA

Străinii te admiră,

Ţara mea,

şi comorile

îţi râvnesc,

dulcea mea Ţară!

Eu mă închin

şi-ţi mulţumesc

LA PORŢILE ŢĂRII

La porţi,

crescute din stejari,

Strămoşii noştri-au fost

Portari,

Au fost şi mulţi,

au fost şi tari,

Ca să-i înfrunte

pe barbari!

Iar celora

cu pofte mari,

le-a-nfipt vârtos

ţestele-n pari –

la porţi,

crescute din stejari!

Azi,

Lăcomoşii invadari,

să ştie-ar fi,

că mai sunt pari,

Mai sunt

nestrămutaţi Portari,

la porţi,

crescute din stejari!

VENETICILOR

Dacă pe cineva

îl interesează

naţionalitatea mea,

Sa-l preocupe

originea lui de

ciurlan!

Eu am fost şi rămân

urmaş de român!

PĂZEA

Când neamul

mi-l huleşte

un rătăcit netot,

şi iarăşi prinde

să fiarbă…

când înfloreşte via.

MECUM PORTO

Suntem mioritici,

dar nu şi mioare,

Zilele noastre însă

toate

prin strungă trec…

şi cele sterpe.

DE CE TACI?

El zice că are

trei mame:

Sfânta Născătoare,

Patria-Mamă şi

Mama, care l-a născut,

El zice… Tu ce zici?

EROARE

Un popor numeros

nu e şi mare,

lăţindu-se

peste hotare…

Nici atâta nu ştii?

Vai! “frate mai mare”…

Huideo-n pustii!