STERIE DIAMANDI (22 aug. 1898-12 iunie 1981) a fost cel mai mare scriitor aromân din țară. S-a născut în Grecia, într-o familie de aromâni, la Mețova-Aminciu, de la poalele Pindului, în provincia Epir, unde erau mulți macedoromâni. L-am cunoscut bine și cu mândrie mi-a spus că era fiul lui Vasile Diamandi -Aminceanu (luptător pentru cauza…
Nu ştiu câți români au plecat în afară… Nu ştim nici câți dintre ei mor!, nu?! Nu ştim câți copii au rămas abandonați acasă, fără părinți!, în izolarea lor… Tot ce ştim, tot ce vedem este că nu-i pasă nimănui de ei. … Pe mulți i-am văzut rugându-se… Pe mulți i-am văzut plângând. Prin străinătățuri,…
– Măi Alina, te rog eu, rămâi acasă. Hai să lăsăm totul deoparte şi să ne întoarcem la viaţa noastră de dinainte. Ce te-a apucat tocmai acum să ieşi în oraş? Ţi se poate întâmpla orice, doar vezi câte se întâmplă în ziua de azi! Ochii mici ai bunicii erau umezi şi blânzi. După cum…
M-am trezit dis de dimineață cu un mesaj de la tata cum că a primit doi cai în dar de la un văr de-al lui, iar unul dintre ei este al meu. Nu mi-a luat nici jumătate de oră ca să îmi adun niște haine într-un ghiozdan și să ies pe ușă în fugă. Odată…
Rubrica: Îngrijire și sprijin – cu Ligia Gabriela Janik Ce înseamnă cu adevărat să fii lucrător în îngrijire socială – dincolo de ceea ce se vede De câțiva ani buni, îmi petrec zilele printre oameni care au nevoie de sprijin, de răbdare, de o privire blândă. Și am înțeles, pas cu pas, că meseria asta…
Când eşti printre străini când ești între străini și ai nevoie de sprijinul unui prieten, ei se pierd în gloata fariseilor cu mâna pe piatră. în final, te întorci acasă și te proșterni smerită la picioarele lui Isus atunci își face apariția și iuda pupându-ți obrazul … mai este loc pentru o trădare …ei,…
hai, spune-mi câte scoici zac într-o perlă câtă mare într-un bob de nisip câtă știință într-un ridicat din umeri când poezia îmi ocolește numele și se scrie singură pe un petic de țărm, iarna? știi cine sunt eu când triumfalist înșir erorile în ceea ce te privește și-ascund rușinat mici…
Scrisoare netrimisă către lume (sau poate către mine însumi) Voilà. Uite-mă. Așa cum sunt. Cu fiecare fior al ființei mele, cu tăcerile care mă strangulează și pe care le port ca pe o haină prea grea, ca pe o povară prea ușor de văzut. Cu răni tăiate stângaci, de frica…
Poveste cu tâlc A fost odată o planetă numită Pământ unde natura şi oamenii îşi vedeau de-ale lor. Deodată, se aşternuse liniştea pe Pământ. Toate regulile cu care omenirea se obişnuise, dispărură. Un virus malefic necunoscut a afectat oamenii. Niciun vindecător nu reuşea să găsească leacul. Un doctor faimos se lăuda că găsise leacul….
Dacă lacrima ar avea inimă, aş ruga-o să nu plângă. Dacă degetele nu ar creşte din palmă, din dragostea ce ţi-o port, fiecare deget şi-ar creşte palma lui, ca să te mângâie prelung atunci când fruntea ta aburcă tristeţi. Dacă buzele mele nu ar avea pereche, te-aş săruta cu perechea de pleoape care îţi duce…
