La capătul lumii La capătul lumii, lună albastră, Fiece zi este un acatist. Un policandru e inima noastră, Dorul, tămâie-n grădina lui Christ. La capătul lumii, lună de ceară, Catapeteasmă în gânduri cioplim. Se-aprinde-n suflete iară și iară Lacrima celor pe care-i iubim. La capătul lumii, cerul măsoară Timpul bezmetec, in imbrățișări. Huma din vene…
Când ai plecat de lângă mine, toate florile câmpului s-au pălit; nori de tristețe au întunecat deodată zările. Mi-au dispărut dureos din minte ochii tăi de primăvară și nici n-am putut crede că setea mi-ai stins-o c-un izvor de sărutări… Prin tine-am aflat cum pot fi răpit la ceruri și cum tot pământul, pentru o…
Opinia Acad. Dumitru Panaitescu-Perpessicius (1891-1971) despre ”Cioburile de cristal” scrise de C.P.B. între 1954-1981: ”…Pentru mine, important e că ai luat deprinderea reflecțiilor și că îți place să glosezi viața și incidentele ei latente. (…) Însemnarea cu furtunile de nisip e într-adevăr frumoasă și frumos exprimată. Dar, cum spuneam, prețios e că n-ai astâmpăr, că…
Apusul cobora lin peste oraș, topind contururile clădirilor într-un joc de lumină și umbră. Străzile erau tăcute, iar pașii mei răsunau pe caldarâm asemenea unor bătăi timide de inimă. Fiecare pas părea să mă apropie de ceva necunoscut, de parcă mersul meu ar fi fost o incantație ce deschidea porțile unui alt tărâm. Aerul avea…
Costinești – scena unei rușini naționale și a decăderii morale ”Fără credinţă, omul devine un animal raţional care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri“ – Petre Țuțea Stăteam de vorbă mai deunăzi cu un amic, care îmi spunea că mulți dintre cei plecați din România sunt învăluiți într-un patriotism fals. Recent, la festivalul „Beach,…
Costinești – scena unei rușini naționale și a decăderii morale ”Fără credinţă, omul devine un animal raţional care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri“ – Petre Țuțea Stăteam de vorbă mai deunăzi cu un amic, care îmi spunea că mulți dintre cei plecați din România sunt învăluiți într-un patriotism fals. Recent, la festivalul „Beach,…
Tanti Linica, vecina de la colţ, avea nişte trandafiri în grădina ei aşa de atrăgători încât erai nevoit, fără să vrei, să te opreşti din drum ca să-i admiri minute întregi. Mirosul lor te izbea în nări şi uitai unde mergi. Tanti Linica iubea florile şi nu permitea nimănui să le rupă. „Sunt şi ele…
Londra, noiembrie 1935. Cerul greu, încărcat cu nori de plumb, atârna peste oraș ca un giulgiu cenușiu. O ploaie măruntă și rece lovea ritmic caldarâmul, îmbrăcând străzile într-o sclipire metalică. Luminile felinarelor filtrau prin ceață, proiectând umbre lungi peste trotuarele umede. Departe, pe malul Tamisei, Big Benului domina orașul, iar sunetul grav al orologiului anunța…
După ce într-un final omenirea a descoperit cum putea învinge virusul, echilibrul s-a restabilit pe Pământ. Oamenii se bucurau din nou de frumuseţea naturii şi împarţeau lucrurile în mod egal. Într-o zi, pe neaşteptate, un mare uragan se abătu asupra oamenilor. Uraganul distrugea casele oamenilor, le nimicea recoltele şi bunurile. Încet, egalitatea dintre oameni dispăru….
Toţi prietenii mei din curtea noastră, fie lucru sau fiinţă, sunt botezaţi de mine aşa cum m-a dus imaginaţia şi vorbesc cu ei aşa cum vorbesc cu voi acuma. Nu zic, mă ascultă, dar niciunul nu-mi vorbeşte ca oamenii. Berbecului Barbony mereu îi explicam ca să fie mândru de…
