„Fie-a voastră-ntreagă ţară, Şi de cereţi, vă mai dăm, Numai daţi-ne voi graiul Neamului” – Şi se sculară Să ne vremuiască traiul Câţi duşmani aveam pe lume! Graiul ni-l cereau anume, Să-l lăsăm! Dar nestrămutaţi strămoşii Tot cu arma-n mâini au stat: Au văzut şi munţi de oase, Şi de sânge râuri roşii, Dar din…
„Cinste celor care au visat, au luptat și au scris istoria în versuri și jertfă!“ L.G.Janik Deşteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte, La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!. Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume Că-n aste mâni…
Pisica și ariceii O pisică ce alăpta Pisoiașii ce-i avea, Căutând de mâncare Prin magazia mare, A găsit un culcuș, Unde erau ascunși Cinci micuți aricei, Abia fătați și ei. Pisica își zice în sine: – Oare mama lor nu vine? Și, așteptând cu nerăbdare, Își dă seama că nu apare. Dar, privind de aproape,…
Dacă-ar avea părinţii ochi să vadă Si sufletul le-ar fi mereu atent, În ochii pruncilor cu viaţa fadă Ar descifra mesajul cel urgent: ” Vă rog, iubiţi-mă inteligent !” Nu glume, nici minciuni – bomboane-amare; Nu vreau bunici şi nici televizor; Nu-mi trebuie nici lux, nici îmbuibare; Puţin îmi pasă de trăiesc sau mor Dar…
La capătul lumii La capătul lumii, lună albastră, Fiece zi este un acatist. Un policandru e inima noastră, Dorul, tămâie-n grădina lui Christ. La capătul lumii, lună de ceară, Catapeteasmă în gânduri cioplim. Se-aprinde-n suflete iară și iară Lacrima celor pe care-i iubim. La capătul lumii, cerul măsoară Timpul bezmetec, in imbrățișări. Huma din vene…
Când ai plecat de lângă mine, toate florile câmpului s-au pălit; nori de tristețe au întunecat deodată zările. Mi-au dispărut dureos din minte ochii tăi de primăvară și nici n-am putut crede că setea mi-ai stins-o c-un izvor de sărutări… Prin tine-am aflat cum pot fi răpit la ceruri și cum tot pământul, pentru o…
Când eşti printre străini când ești între străini și ai nevoie de sprijinul unui prieten, ei se pierd în gloata fariseilor cu mâna pe piatră. în final, te întorci acasă și te proșterni smerită la picioarele lui Isus atunci își face apariția și iuda pupându-ți obrazul … mai este loc pentru o trădare …ei,…
hai, spune-mi câte scoici zac într-o perlă câtă mare într-un bob de nisip câtă știință într-un ridicat din umeri când poezia îmi ocolește numele și se scrie singură pe un petic de țărm, iarna? știi cine sunt eu când triumfalist înșir erorile în ceea ce te privește și-ascund rușinat mici…
Dacă lacrima ar avea inimă, aş ruga-o să nu plângă. Dacă degetele nu ar creşte din palmă, din dragostea ce ţi-o port, fiecare deget şi-ar creşte palma lui, ca să te mângâie prelung atunci când fruntea ta aburcă tristeţi. Dacă buzele mele nu ar avea pereche, te-aş săruta cu perechea de pleoape care îţi duce…
e-atâta tristețe-n urările noastre parcă Pruncul s-a născut prea bătrân și toate aspirațiile zburdă sihastre prin ceruri străine fără stăpân . e-atâta urare oriunde-n lume, de zici că nalță definitiv împrejuru-i un zid simțirile toate ne-au rămas mici și-n ele rugăciunile se sinucid . orice surâs este numai o mască fiecare lacrimă pitită… –…
