Huian Matteo-Andrei: Scrisoare netrimisă către lume
Scrisoare netrimisă către lume (sau poate către mine însumi) Voilà. Uite-mă. Așa cum sunt. Cu fiecare fior al ființei mele, cu tăcerile care mă strangulează și pe care le port ca pe o haină prea grea, ca pe o povară prea ușor de văzut. Cu răni tăiate stângaci, de frica…
