Mircea Trifu: Poeme II
Sunt unica stradă Am palma ca frunza imensă de goală, Ecouri de-aramă în șoapte curgând, Coboară din munte ca cerbul flămând Și-n urmă-i rămâne tăcerea banală. Se-nalță-aşteptarea ca iarna de piatră, Statuie-i poetul ce-n vers adorase Spirala de lacrimi și-n jugul din oase Iubirea se scrie-n cerneala mulatră. Se-mpiedică vântul în fulgi de zăpadă, E…
