După ce într-un final omenirea a descoperit cum putea învinge virusul, echilibrul s-a restabilit pe Pământ. Oamenii se bucurau din nou de frumuseţea naturii şi împarţeau lucrurile în mod egal.

Într-o zi, pe neaşteptate, un mare uragan se abătu asupra oamenilor. Uraganul distrugea casele oamenilor, le nimicea recoltele şi bunurile. Încet, egalitatea dintre oameni dispăru. Deveniră egoişti şi nu mai îşi împărţeau lucrurile, aruncau gunoaiele oriunde apucau. Se luptau să supravieţuiască. Poluau aerul şi tăiau copacii, nu le mai păsa deloc de natura înconjuratoare. În acest ritm Pământul se îmbolnăvi. Oamenii trăiau în cruzime şi furt.

Înţeleptul din vârful muntelui, care îi mai salvase odată, începu să le vorbească despre dragoste faţă de natură şi aproapele lor. Le explica faptul că natura este parte din noi şi dacă noi nu o respectăm şi nu o menţinem curată, viaţa pe Pământ nu va mai exista.

Înteleptul a convins oamenii să trăiască în armonie cu natura şi să o respecte. Fiinţele umane şi-au dat seama de greşeala făcută şi au început să se bucure din nou de darurile naturii.

Morala: Nu te lăsa purtat de lăcomie şi nu epuiza resursele Pământului!

Autoare: Nira Guedenon