Ștefania Popa debutează cu: Binele din rău și răul din bine
M-am trezit dis de dimineață cu un mesaj de la tata cum că a primit doi cai în dar de la un văr de-al lui, iar unul dintre ei este al meu.
Nu mi-a luat nici jumătate de oră ca să îmi adun niște haine într-un ghiozdan și să ies pe ușă în fugă.
Odată cu facultatea am fost nevoită să mă mut la oraș și să îmi găsesc ceva de lucru, iar cu ajutorul câtorva prieteni mi-am găsit și o locuință la câțiva kilometri de casă, unde odată ajunsă, mi-am îmbrățișat părinții și într-un final fratele.
Tata știindu-mă nerăbdătoare nu a pierdut timpul și m-a condus la noul grajd unde i-am întâlnit pe Alb și Negru. Alb era un armăsar, culmea, de culoare neagră, iar Negru de culoare albă.
Fratele meu, Domini le dăduse numele, iar el fiind orb probabil a pus mâna pe calul greșit când i-a denumit…
El a insistat să mă ajute cu scoaterea lor din grajd așa că nu m-am opus, iar tata le-a pus amândurora câte o șa, gândindu-se că aș avea nevoie în caz că unul dintre ei este mai nărăvaș.
Ajungând pe o câmpie unde puteam călări în voie, Domini a fost primul care s-a urcat pe Alb într-o manieră profesionistă și a dat pinteni, calul începând să se plimbe ușor.
Speriată am strigat la el să coboare înainte să cadă, dar spre marea mea surprindere părea că știe să îl stăpânească foarte bine.
Simțindu-mi îngrijorarea din glas a spus calm:
− Știi de ce i-am pus numele Negru unui cal alb?
− Nu, am răspuns curioasă.
Mă gândeam că poate știa ce culoare are fiecare și de dragul ironiei le-a inversa numele.
− Eu nu știu cum arată un oraș, dar tu știi, nu?
− Da, e frumos acolo, am o locuință frumoasă, am prieteni, am un loc de muncă.
− Și totuși poți vedea fel de fel de nenorociri.
La auzul vocii lui Domini am realizat că el se învârtea în jurul meu într-un ritm constant păstrând distanța de mine.
− Vezi calul tău? E unul frumos, alb, dar numele Negru parcă îi creează o latură negativă,nu?
Am tăcut.
− Vezi calul meu? E unul negru, probabil urât pentru mulți văzători, dar numele însă, îi arată latura pozitivă.
Am încercat să încalec armăsarul ca să nu fie el singurul care călărește, dar calul s-a speriat și s-a ridicat în două picioare nechezând.
− Ce înseamnă să vezi surioară, m-a întrebat el, ești mândră că mergi pe drumul tău, dar vezi lumea în negru.
M-am uitat la calul meu care mă privea parcă cu alți ochi în timp ce Domini continua să se învârtă în jurul meu.
− Ce înseamnă să fii orb? Să văd întuneric, dar să trăiesc de parcă totul ar fi lumină.
Negru s-a apropiat de mine și și-a plecat capul lăsându-mă să îl mângâi, iar când am ridicat palma să îl ating m-am trezit brusc din nou în camera mea.
Fusese un vis, dar părea așa de real.
Parcă simțeam toate cuvintele spuse de Domini. Are dreptate, am o mulțime de lucruri și totuși sunt nemulțumită, iar crezând că am nevoie de mai mult nu văd ce am deja: o familie,
prieteni, și…
Îmi ridic telefonul când îl aud sunând. Era mama.
− Bună dimineața! Tata te-a rugat să vii să îți cunoști noul cal. Te așteptăm!
Am o familie, prieteni și… un cal!
Autoare: Ştefania Margareta-Popa
___________________
Despre Autoare:
Ștefania Margareta-Popa are 18 ani și se află în plin proces de descoperire a drumului său artistic. Scrie inspirată de muzică și se remarcă printr-o imaginație bogată, dorind să creeze lumi care nu există încă. Lucrează la un manuscris cu accente polițiste, intitulat „Psihopat, în primul rând”, care explorează tema dreptății prin ochii unui detectiv. Este o fire hotărâtă, cu o viziune clară asupra alegerilor sale și o pasiune autentică pentru literatură. A fost remarcată în cercuri literare datorită colaborărilor cu alți tineri autori și sprijinită în procesul creativ de domnul Lică Barbu.
Aceasta este prima sa apariție publică – un debut literar promițător, realizat cu sprijinul domnului Lică Barbu, în cadrul colaborărilor cu copii și alți tineri autori pasionați de scris.