Otilia Rour: Dacă…
Dacă lacrima ar avea inimă,
aş ruga-o să nu plângă.
Dacă degetele nu ar creşte din palmă,
din dragostea ce ţi-o port,
fiecare deget şi-ar creşte palma lui,
ca să te mângâie prelung
atunci când fruntea ta aburcă tristeţi.
Dacă buzele mele nu ar avea pereche,
te-aş săruta cu perechea de pleoape care îţi duce dorul.
Dacă picioarele ar rătăci drumul spre tine,
ar coborî inima din piept…
Dacă într-o zi, braţele tale s-ar înstrăina de ale mele,
aş îndrăzni să le bătătoresc sărutându-le.
Te-am plămădit, iubire,
din nelinişte, dor, aşteptare şi dragoste.
Lutul l-am păstrat pentru mine…
Autoare: Otilia Rour,
Germania